Modele de educaţie. Cum învaţă elevii din Germania, România, Marea Britanie sau Suedia

Educația în Germania este axată preponderent pe vocație și pe dezvoltarea temeinică a abilităților practice. Germanii au ajuns chiar să creeze o diviziune, o segregare a sistemului educațional, astfel încât copii să poată alege între trei categorii de școli: școala elementară - clasele 1-4 (Hauptschule), școala gimnazială - clasele 5-9 (Realschule) şi liceul (Gymnasium). Ultima categorie este creată special pentru a accede mai ușor în facultăți. 

Evident, europenii n-au pregetat să-i critice pentru segrerarea produsă, dar cu toate acestea Germania se numără printre țările cu cei mai pregătiți specialiști în domenii de anvergură, precum medicina, ingineria, industria constructoare de mașini.

Vecinii de peste Prut se ciocnesc cam de aceleași probleme ca și noi, iar similitudinile între cele două nu întârzie să apară. De exemplu, avem aceeași diviziune de clase, aceeași procedură de examinare a elevilor - prin examene de capacitate și de bacalaureat, precum și aceleași metode de cuantificare a efortului. 

Unica diferență majoră este că elevii din România au acces la mai multe programe de interschimb și diplomele lor sunt recunoscute la nivel european și mondial.

Britanicii sunt printre primii la capitolul educație și tot datorită faptului că nu își sufocă elevii în lecții teoretice, ci îi ajută să își găsească adevărata vocație în cel mai eficient mod, stimulându-le curiozitatea și inspirația. De exemplu, în cadrul orelor de chimie aceștia învață să descopere cele mai comune și uzuale lucruri în termeni experimentali. 

Totodată, un element important în învățământul britanic este comunicarea liberă dintre elev și profesor. Această legătură consolidată în timp permite obținerea unei conlucrări organice și stimularea capacității copiilor de a se integra ușor în societate.

Suedezii au revoluționat piața serviciilor educaționale și au adus școlile mai aproape de societate, oferind dreptul fiecăruia de a deschide instituții educaționale private, pentru care statul oferă suport financiar egal cu cel dat școlilor de stat. În acest fel, formatul de „școală liberă” este oportun pentru dezvoltarea pieței de muncă, oferind copiilor posibilitatea de a se integra organic în activități profesionale. 

Meritul profesorilor suedezi rezidă în faptul că discipolii au o deschidere și o libertate emoțională, astfel încât se pot manifesta pe deplin în echipă și în societate.